Ce este conflictul juridic de natura constitutional.

0
200

Dupa cum corpul uman, este alcatuit din organe care in functionarea lor, asigura existent fiintei, tot astfel, si statul, estealcatuit din organe si institutii, fiecare in parte, avandu-si competenta sifunctionalitatea sa, care impreuna, printr-o colaborare loiala si respectreciproc, trebuie sa asigure functionarea “corpului social” si atingerea“binelui comun”. Astfel, din punct de vedere organizațional, statul este privitca o sumă de instituții de guvernare. Statuleste titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridicnațiunea

Separatia si echilibrului puterilor în stat.

In Romania, Art.1 alin.(4) din Constituţie a instituit principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat în cadrul democraţiei constituţionale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte .

Astfel, cum nici administraţiei nu îi este permis să cenzureze o hotărâre judecătorească sau legiuitorului să cenzureze o hotărâre judecătorească, nici instanţelor judecătoreşti nu le este permis să instituie/ modifice/ completeze/ abroge norme de reglementare primară. De asemenea, instanţelor judecătoreşti nu le este permisă realizarea controlului de constituţionalitate ori să verifice oportunitatea emiterii actelor legislative/ administrative.

În ceea ce priveşte puterea legislativă, în temeiul art.61 alin.(1) din Constituţie, «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.

Art.61 alin.(1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică care adoptă legi. Conceptul de „lege” se defineşte prin raportare la două criterii: cel formal sau organic şi cel material. Potrivit primului criteriu, legea se caracterizează ca fiind un act al autorităţii legiuitoare, ea identificându-se prin organul chemat să o adopte şi prin procedura ce trebuie respectată în acest scop. Criteriul material are în vedere conţinutul reglementării, definindu-se în considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relaţiilor sociale reglementate, sub acest aspect Parlamentul având plenitudine de legiferare.

Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia, în art.115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple sau de urgenţă.

Prin urmare, Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art.115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală.

Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia – art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiectiv

Competente partajate.

Chiar daca, competentele sunt “partajate” intre puterile si institutiile statului, totusi, acestea au obligatia fireasca de cooperare in scopul realizarii “binelui comun” fiind tot mai des invocate, obligatia de respectare a principiului cooperării instituționale loiale între autoritățile publice, a carei nesocotire, poate genera un conflict intre autoritati.

In acest sens, Curtea Constitutionala a statuat ca “in considerarea  prevederilor art.1 alin.(3), (4) şi (5) din Constituţie, în conformitate cu care România este stat de drept, organizat potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească, stat în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, iar colaborarea între autorităţile/instituţiile statului se fundamentează pe principiul colaborării loiale şi al respectului reciproc [Decizia nr.838/2009, Decizia nr.460 din 13 Decizia nr.261 din 8 aprilie 2015, paragraful 49, Decizia nr.68 din 27 februarie 2017, paragraful 123, sau Decizia nr.611 din 3 octombrie 2017, paragraful 139)

Conflictul juridic de natură constituţională

Conflictul juridic de natură constituţională presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate ori mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei ori în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor.

Totodată, conflictul juridic de natură constituţională există între două sau mai multe autorităţi şi poate privi conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor, decurgând din Constituţie, ceea ce înseamnă că acestea sunt conflicte de competenţă, pozitive sau negative, şi care pot crea blocaje instituţionale.

Mai mult, Curtea a statuat că textul art.146 lit.e) din Constituţie „stabileşte competenţa Curţii de a soluţiona în fond orice conflict juridic de natură constituţională ivit între autorităţile publice, iar nu numai conflictele de competenţă născute între acestea” (Decizia nr.270 din 10 martie 2008).

Prin urmare, potrivit jurisprudenţei Curţii, conflictele juridice de natură constituţională „nu se limitează numai la conflictele de competenţă, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje instituţionale, ci vizează orice situaţii juridice conflictuale a căror naştere rezidă în mod direct în textul Constituţiei”.

Astfel, revine Curţii Constituţionale atribuţia de a constata existenţa conflictelor juridice de natură constituţională, si de a soluţiona aceste conflicte. Prin urmare, în exercitarea atribuţiei sale, Curtea aplică o procedură în două trepte, şi anume analiza existenţei conflictului juridic de natură constituţională şi, în măsura unui răspuns afirmativ, indicarea conduitei de urmat de către autorităţile publice implicate în conflict [Decizia nr.358 din 30 mai 2018, par.120]

Artin Sarchizian

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here