Recunoasterea si contestarea recunoasterii de paternitate.

0
28

Dupa cum aratam si cu un alt prilej[i], rudenia, dincolo de insemnatatea sa morala este, o legatura juridica intre persoane, dedusa din descendenta acestora una din alta, ori, dintr-un autor comun precum si prin adoptie, se observa ca stabilirea – descendentei este o chestiune de o importanta deosebita, luand in calcul si doar, efectele juridice pe care starea de rudenie le determina, cum ar fi: obligatii de intretinere, drepturi succesorale, incapacitati etc. Prin urmare, atunci cand ne referim la notiunea de rude, avem in vedere acea legatura biologica, ce descinde din descendenta acestora (fie una din alta, fie dintr-una comuna), asa numita „filiatie”.

In stabilirea paternitatii, trebuie sa distingem, dupa cum ne referim la un copil “din casatorie”(cel nascut ori conceput in timpul casatoriei) ori la unul “din afara casatoriei”(cel nenascut in cursul ori in timpul casatoriei, ori, cel care desi a fost conceput sau nascut in timpul casatoriei, este totusi, socotit din afara casatoriei, urmare a admiterii actiunii in contestarea sau tagaduirea paternitatii).  Astfel, prezumtia de paternitate se aplica numai în favoarea copiilor din casatorie, care sunt considerati ca au ca tata pe soţul mamei (art. 53 C.Fam.)  Filiatia fata de tatal din afara casatoriei se poate stabili prin recunoastere voluntara de paternitate sau prin hotarare judecatoreasca (art. 56 C.Fam.), la randu-i, recunoasterea de paternitate poate fi totusi contestata, atunci cand nu corespunde adevarului – art. 58 alin. 1. C.Fam.

Recunoasterea de paternitate, reprezinta un act voluntar, prin care un barbat declara ca este tatal biologic al unui anumit copil, aceasta declaratie poate fi facuta: la oficiul starii civile, fie o data cu inregistrarea nasterii copilului, caz in care, numele tatalui este trecut in actul de nastere al copilului, fie dupa aceasta data, caz in care, in legatura cu aceasta se va face mentiune pe marginea actului de nastere; prin inscris autentic, facand precizarea ca au caracter autentic nu numai inscrisurile facute in fata notarului public, ci si toate inscrisurile intocmite de functionari (de stat) in cadrul competentelor lor, cu respectarea solemnitatii ceruta de lege, avand valoarea de act autentic, deasemeni, au aceasta vloarea si  hotararile judecatoresti, astfel incat, recunoasterea de paternitate, poate fi facuta in cursul oricarui litigiu, cu conditia respectarii formei solemne pretinse de lege, instanta luand act de aceasta si facand constatarea manifestarii de vointa in cuprinsul hotararii (ce poate fi si o incheiere de sedinta); prin testament, astfel, marturisirea ca este tatal minorului, o persoana o face si printr-un testament, care, in lipsa oricarei precizari de text si fata de exprimarea generala intrebuintata lege, trebuie admis ca recunoasterea de paternitate se poate face, folosind oricare dintre formele testamentului premise de lege (art. 858 din C.Civ.: autentic, mistic, olograf) insa, cu conditia ca, acesta sa fie considerat valabil, respectiv sa fie intocmit cu respectarea conditiilor prescrise de lege pentru incheierea acestuia. Desi, aceasta marturisire, este cuprinsa intr-un testament, ce reprezinta un act eminamente irevocabil, totusi, aceasta nu inseamana ca si recunoasterea poate fi revocata, ci dimpotriva, aceasta ramane irevocabila. Irevocabilitatea recunoasterii este justificata de faptul ca, aceasta, reprezinta un act (manifestare de vointa) distinct de celelalte eventuale acte cuprinse de testament, astfel incat, testamentul este perceput ca un tipar juridic, care poate sa cuprinda chiar acte ce nu sunt de ultima vointa, independente juridic fata de restul. De altfel, s-a decis[ii] ca, o astfel de recunoastere este valabila chiar daca testamentul nu cuprinde, in nicio masura alte dispozitii, cu conditia ca actul respectiv (un testament olograf – p.n.) sa fi fost scris in intregime, datat si semnat de mana autorului recunoasterii. In acest sens, poate servi ca act valabil de recunoastere a paternitatii, sub forma unui testament olograf, chiar si o autobiografie, daca aceasta a fost scrisa, datata si semnata de cel decedat.

Relativ la copiii care pot fi recunoscuti, legiuitorul a prevazut la art. 57 alin. (1) din C.Fam., ca, copilul conceput şi născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său; după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenţi fireşti. Acest text de lege a fost interpretat de doctrina si intr-o forma mai extensiva, apreciindu-se ca, pot fi recunosuti nu doar copiii nascuti, ci si cei nenascuti dar conceputi, caz in care, actul recunoasterii  va produce efecte, sub conditia ca la nastere, copilul sa aiba situatia juridica a unui copil din afara casatoriei. Daca, in privinta unui copil a carui paternitate s-a stabilit prin incidenta prezumtiei de paternitate (deci, a unui copil din casatorie) este cert ca nu se poate face un act de recunoastere, s-a pus intrebarea, daca un copil deja recunoscut poate fi din nou recunoscut de catre un alt barbat, ce se pretinde tatal copilului. In raspus la aceasta, ce-i drept, o parte a doctrinei (Prof. I.Filipescu) a opinat in sensul ca, este posibila, insa, ofiterul de stare civila va trebui sa refuze inregistrarea recunoasterii ulterioare, cata vreme, cea anterioara nu este inlaturata  pe calea contestatiei, ca fiind necorespunzatoare adevarului.

Contestarea recunoasterii de paternitate;  Intrucat, este de principiu ca datele de stare civila ale unei persoane trebuie sa corespunda adevarului, iar astfel, chestiunea referitoare la  statutul persoanei, intereseaza persoana vizata (cu toate implicatiile nepatrimoniale si patrimoniale) cat si societatea, era si firesc sa se recunoasca posibilitatea contestarii recunoasterii de paternitate, ce se pretinde ca nu corespunde realitatii. Deasemeni, posibilitatea de a contesta o recunoastere de paternitate nu contrazice sub nicio forma, caracterul irevocabil al acesteia, nici cel putin atunci cand este facuta de catre autorul recunoasterii, intrucat, prin aceasta nu revoca unilateral si discretionar actul recunoasterii de catre autor, ci, numai se supune verificarii judiciare a realitatii sale.

Cu privire la persoanele ce pot introduce o astfel de actiune in justitie (ce reprezinta singura modalitate de contestare), art. 58 din C.Fam, stipuleaza ca ea poate fi promovata de catre “orice persoana interesata”, respectiv care, urmareste un folos personal, imediat si nascut, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala. In mod obisnuit, introduc o astfel de actiune persoane precum: copilul recunoscut, mama acestuia, barbatul care a facut recunoasterea, mostenitorii acestuia, vreun alt barbat care se pretinde tatal biologic real, al copilului recunoscut s.a.m.d.

            Cat priveste chestiunea prescriptiei dreptului la actiune in contestarea paternitatii, avand in vedere ca de principiu, drepturile napatrimoniale inseparabile de persoana omului (cum este si acesta, relativ la statutul persoanei) sunt drepturi perpetue si imprescriptibile, fiind admise numai exceptiile prevazute expres de lege, si cum, nicio dispozitie legala, nu a declarat drept prescriptibila o astfel de actiune, se recunoaste in mod unitar, caracterul imprescriptibil al acesteia.

O astfel de actiune este de competenta Tribunalelor specialziate pentru minori si familie, insa, pana la constituirea carora, competente sunt judecatoriile in a caror raza teritoriala (circumscriptie) se afla domiciliul paratului. Cat priveste probatoriul, fiind vorba de o situatie de fapt. Aceasta este susceptibila a fi dovedita prin orice mijloc de proba, insa, apare ca o necesitate juridica, administrarea unei probe stiintifice (medico-legale) care sa stabileasca daca autorul recunoasterii este tatal biologic al copilului. Deasemeni, sub aspectul sarcinii probei, observam ca art. 58 alin. 2 C.Fam., stabileste o exceptie de la regula potrivit careia, reclamantul are sarcina probei, respectiv aceea ca, dacă recunoaşterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenţii acestuia, dovada paternităţii este în sarcina autorului recunoaşterii sau a moştenitorilor săi. Admiterea actiunii, conduce, la inlaturarea – retroactiva – a recunoasterii contestate.

                                                                                          Av. Artin SARCHIZIAN


[i] A.Sarchizian, “Tagada si contestarea paternitatii”- articol publicat http://www.araratonline.com/2009/11/24/tagada-si-contestarea-paternitatii/ sau www.srdo.ro

[ii] Tribunalul Suprem, Col. Civ. D.nr.2144/1967, in Dreptul Familiei, Culegere de spete – F.Ciutacu, Ed.ThemisCart 2007, p.72

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here